Augitul

Augitul -formulă chimică: (Ca,Na)(Mg,Fe,Al,Ti)(Si,Al)2O6- este un mineral ce face parte din clasa silicaților. Acest mineral face parte din familia piroxenilor. (Piroxenii îi voi descrie mai târziu).
Augitul se cristalizează în sistemul monoclinic de simetrie, culoarea acestuia fiind de obicei negru, dar poate fi și maro sau chiar verde. Urma lăsată de augit pe porțelan neemailat este de culoare gri-verzui.
Duritatea augitului este de 5-6,5 pe scara Mohs a durității,  astfel putând fi zgâriat cu greutate de lama unui cuțit de oțel. Mineralul este de 3,19-3,56 (în funcție de eșantion) mai greu decât volumul echivalent de apă (adică are densitatea de 3,19-3,56 g/cm3).
Spărtura augitului este concoidală (în formă de scoică), iar luciul este sticlos.
Augitul este atacat cu greu de către acizi, cu excepția acidului fluorhidric. De obicei, augitul apare sub formă de cristale maclate, la un unghi de 90, 60 sau 30 de grade, dar poate apărea (mai rar) și sub formă de agregate masive, negre. Acesta prezintă deseori pleocroism verde-albăstrui sau maro.
Augitul se formează în roci vulcanice, ca bazaltul, diabazele, gabbro-ul și tuful. Apare adesea asociat cu amfiboli și alți piroxeni (labradorite, olivine, sanidin, ortoclaz și multe altele). Augit a fost descoperit chiar și în meteoriți, pe Lună și pe Marte.
Augitul apare în următoarele locații:  Egipt, Algeria, Costa Rica, Germania, Antile, Guineea, India, Iran, Israel, Italia, Japonia, Yemen, Camerun, Canada, Kazahstan, Kenya, Kârgâzstan, Oman, Austria, Pakistan, Papua Noua Guinee, Paraguay, Polonia, Portugalia, România, Rusia, Sahara de Vest , Insulele Solomon, Suedia, Elveția, Sierra Leone, Slovacia, Spania, St Lucia, St Vincent și Grenadine, Africa de Sud, Coreea de Sud, Tanzania, Republica Cehă, Turcia, Ucraina, Ungaria, Uzbekistan, Marea Britanie și Statele Unite ale Americii, fiid astfel descoperit în peste 1200 de localități de pe tot mapamondul. Cele mai mari cristale de augit au fost descoperite în Ontario, Canada cu până la 15 cm lungime. În România, prezența augitului în cantități considerabile a fost semnalată la Techereu, jud. Hunedoara, dar și în multe alte localități.

Augit de pe vulcanul Muhavura, Ruhengeri, (Rwanda)

Augit din colecția personală, de la Techereu, județul Hunedoara, România

Referință: http://de.wikipedia.org/wiki/Augit

Haüynul

 

Cristal de haüyn în lavă bazaltică din Italia

René-Just Haüy

Haüynul -formulă chimică: Na3Ca(Si3Al3)O12(SO4)- a fost descris pentru prima dată în anul 1807, pe baza unor mostre aduse de pe muntele Somma (aproape de foarte renumitul vulcan Vezuviu) din Italia. A fost numit după renumitul cristalograf francez René-Just Haüy. Acesta face parte din clasa tectosilicaților, mai exact grupul sodalitului. Haüynul se cristalizează în sistemul izometric (sau monoclinic) de cristalizare, iar cristalele acestuia au o atrăgătoare culoare albastru-electric, motivul pentru care acesta este atât de căutat de către colecționari. Mai rar însă are culoare maro, galben, gri, verde, roșu sau chiar și alb.
Duritatea haüynului este de 5 sau 6 pe scara Mohs și densitatea de 2,44 până la 2,50 g/cm3.
Spărtura acestui mineral este concoidală, clivajul perfect iar luciul gras sau sticlos.
În lumină UV, haüynul poate apărea portocaliu sau galben.
Haüynul se formează de obicei în lave bazaltice, dar poate apărea și în lapilii.
Acesta se găsește în următoarele locuri: Pauliberg și Stradner Kogel (Austria), Beringen SH și Reiat în cantonul Schaffhausen (Elveția), Badakhshan (Afghanistan), Armenia, insula Tasmania, (Australia), Itaju Colonia în statul brazilian de Bahia, Sumaco și Pan de Azucar (Ecuador), provincia Napo, Nunavut și Quebec (Canada), Auvergne si Rhône-Alpes (Franța), Tahiti (aici apare în lapilii), Kangerlussuaq (Groenlanda), mai multe regiuni din Italia, nordul  Rusiei,  Dalarna și Uppland (Suedia), Insulele Canare și Catalonia (Spania), precum și în mai multe state din SUA.
Referință: http://translate.google.ro/translate?hl=ro&sl=de&tl=ro&u=http%3A%2F%2Fde.wikipedia.org%2Fwiki%2FHa%C3%BCyn

Ajoitul

Ajoitul -formulă chimică (K,Na)Cu₇AlSi₉O₂₄(OH)₆ · 3H₂O- este un mineral secundar de cupru. A fost descoperit în august 1941 de către Harry Berman în districtul Ajo, Pima County, statul Arizona, SUA, alături de shattuckit.
Acesta face parte din clasa germanați-silicați, cristalizându-se în sistemul triclinic de simetrie.
Culoarea acestuia variază între diferite nuanțe de albastru și verde, dat fiind faptul că este un mineral cu conținut de cupru. Urma lăsată de ajoit pe porțelan neemailat este de culoare verde-deschis, iar duritatea este de 3,5 pe scara Mohs. Densitatea este de 2,96 g/cm3.
Spărtura este neregulată, clivajul perfect, iar luciul sticlos.
Este slab radioactiv, și prezintă pleocroism albastru-verde
Mineralul apare de obicei sub formă de agregate prismatice, tabulare sau masive.
Ajoitul se formează în rocile metamorfice sau în filoanele hidrotermale, alături de alte minerale de cupru. Ajoitul se găsește în următoarele locuri: Ramsbeck,Bestwig, (Germania), Devon, (Marea Britanie), prefectura Tochigi, (Japonia), Khorixas, (Namibia),Transvaal, (Africa de Sud) și Osborn, și Ajo,statul Arizona (SUA).

Ajoit din Ajo, SUA

Mina din Ajo, Arizona, SUA

Bibliografie:http://ro.wikipedia.org/wiki/Ajoit

Autunitul

Autunitul -formulă chimică Ca(UO₂PO₄)₂ * 10 - 12 H₂O- a fost descoperit în anul 1852 în orașul francez Autun, de unde și denumirea mineralului. Acesta este un fosfat de uraniu, fiind astfel radioactiv. (conform Wikipedia, radioactivitatea acestuia este, în medie, de peste 70 de Bequerel pe gram).
Autunitul face parte din clasa „fosfați-arseniați-vanadați”. Acesta se cristalizează în cel mai rar sistem de cristalizare întâlnit, și anume cel tetragonal. Cristalele acestuia, de obicei tabulare, solzoase sau sub formă de foițe, sunt de culoare galben-intens, galben-verzui, verde și mai rar, incolore. Urma lăsată de acesta pe porțelan neemailat este de culoare galbenă.
Duritatea acestuia este de 2-2,5 Mohs, fiind astfel clasat ca și mineral moale, astfel putând fi zgâriat cu o monedă. Datorită conținutului destul de ridicat de uraniu, densitatea acestuia este ușor mai ridicată decât a altor minerale asemănătoare, și anume de 3,1 grame pe centimetrul cub (asta însemnând că este de 3,1 ori mai greu decât volumul echivalent de apă).
Spărtura acestuia este neregulată, iar clivajul este perfect. Luciul este sticlos sau mat.
Formarea acestuia are loc în pegmatite și în zonele de oxidare a zăcămintelor de uraniu, dar poate apărea și în filoanele hidrotermale.
Specifică acestuia este strălucirea galbenă atunci când este expus radiațiilor UV. Minerale asemănătoare sunt: trögeritul, sabugalitul, saléeitul, novácekitul, kahleritul, fritzscheitul, torbernitul, zeuneritul, uranospinitul, uranocircitul și heinrichitul.
Autunitul apare în următoarele locuri: Schneeberg, Johanngeorgenstadt (Germania), Autun (Franța), Northern Territory (Australia), Cornwall (Marea Britanie), Washington (SUA) și Jáchymov (Slovacia). În România, autunitul se găsește la Băița Bihor (jud. Bihor) și Ciudanovița (jud. Caraș-Severin)

Autunit din Autun, Franța

  

Localitatea Autun pe hartă

       Bibliografie: Wikipedia ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Autunit )